îngurlui

română

Etimologie

Din în- + a gurlui.

Pronunție

• AFI: /ɨn.gur.lu'i/

Verb

Conjugarea verbului îngurlui
Infinitiv	a îngurlui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	îngurluiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să îngurluiască
Participiu	îngurluit
Conjugare	IV

1. (vb. refl. recipr.) (reg.) a intra în relații de dragoste cu cineva; a se giugiuli.

Cuvinte derivate

• îngurluire

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online