gurlui

română

Etimologie

Formație onomatopeică.

Pronunție

• AFI: /gur.lu'i/

Verb

Conjugarea verbului gurlui
Infinitiv	a gurlui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	'
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să gurluie
Participiu	gurluit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) (despre unele păsări, mai ales despre porumbei și turturele) a scoate sunete caracteristice speciei.

Cuvinte derivate

• gurluire
• gurluit
• îngurlui

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online