îngurluire
română
Etimologie
Din a (se) îngurlui.
Pronunție
- AFI: /ɨn.gur.lu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului îngurluire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | îngurluire | îngurluiri |
| Articulat | îngurluirea | îngurluirile |
| Genitiv-Dativ | îngurluirii | îngurluirilor |
| Vocativ | îngurluire | îngurluirilor |
- (reg.) acțiunea de a se îngurlui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online