Etimologie

Din în- + haț.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.hə'ʦa/


Verb


Conjugarea verbului
înhăța
Infinitiv a înhăța
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înhaț
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înhațe
Participiu înhățat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a apuca (pe cineva sau ceva) cu violență, repede și pe neașteptate; a înșfăca.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe