violență
română
Etimologie
Din franceză violence < latină violentia, italiană violenza.
Pronunție
- AFI: /vi.o'len.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului violență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | violență | violențe |
| Articulat | violența | violențele |
| Genitiv-Dativ | violenței | violențelor |
| Vocativ | violență | violențelor |
- însușirea, caracterul a ceea ce este violent; putere mare, intensitate, tărie.
- lipsă de stăpânire în vorbe sau în fapte; vehemență, furie.
- faptul de a întrebuința forța brutală; constrângere, violentare; siluire; încălcare a ordinii legale.
- faptă violentă, impulsivă.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online