înmiresma

română

Etimologie

Din în- + mireasmă.

Pronunție

• AFI: /ɨn.mi.resˈma/

Verb

Conjugarea verbului înmiresma
Infinitiv	a înmiresma
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înmiresmez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înmiresmeze
Participiu	înmiresmat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a parfuma, a îmbălsăma, a miresma.

Cuvinte derivate

• înmiresmare
• înmiresmat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online