Etimologie

Din în- + mireasmă.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.mi.resˈma/


Verb


Conjugarea verbului
înmiresma
Infinitiv a înmiresma
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înmiresmez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înmiresmeze
Participiu înmiresmat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a parfuma, a îmbălsăma, a miresma.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe