îmbălsăma

română

Variante

• îmbălsămi

Etimologie

Din în- + balsam. Confer italiană imbalsamare, franceză embaumer.

Pronunție

• AFI: /ɨm.bəl.sə'ma/

Verb

Conjugarea verbului îmbălsăma
Infinitiv	a îmbălsăma
Indicativ prezent pers. 1 sg.	îmbălsămez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să îmbălsămeze
Participiu	îmbălsămat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (despre flori, parfumuri; la pers. 3) a umple, a impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma.
2. (v.tranz.) a impregna țesuturile unui cadavru cu anumite substanțe chimice (introduse prin artere) pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția; bălsăma.

Cuvinte derivate

• îmbălsămare
• îmbălsămat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online