înnămolire

română

Variante

• înnomolire

Etimologie

Din a înnămoli.

Pronunție

• AFI: /ɨn.nə.mo'li.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înnămolire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înnămolire	înnămoliri
Articulat	înnămolirea	înnămolirile
Genitiv-Dativ	înnămolirii	înnămolirilor
Vocativ	înnămolire	înnămolirilor

1. acțiunea de a (se) înnămoli și rezultatul ei; împotmolire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online