Variante

Etimologie

Din a înnora.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.no'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înnorare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înnorare înnorări
Articulat înnorarea înnorările
Genitiv-Dativ înnorării înnorărilor
Vocativ înnorare înnorărilor
  1. faptul de a (se) înnora; acoperire a cerului cu nori.
  2. (fig.) tristețe, mâhnire.


Traduceri

Referințe