însoți

română

Etimologie

Din în + soț.

Pronunție

• AFI: /ɨn.so'ʦi/

Verb

Conjugarea verbului (se) însoți
Infinitiv	a (se) însoți
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) însoțesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) însoțească
Participiu	însoțit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a merge împreună, a întovărăși, a petrece pe cineva pe un drum, într-o călătorie etc.; a acompania.

   L-a însoțit până la poartă.

   Te însoțesc oriunde vei pleca.

2. (rar) a acompania pe cineva la un instrument.
3. (v.refl. recipr.) (pop.) a se întovărăși, a se asocia cu cineva.
4. (v.tranz.) a adăuga ceva (spre completare sau lămurire).

   Însoțesc vorbele cu gesturi energice.

5. (v.refl. recipr.) (pop.) a se căsători.
6. a se împerechea.

Sinonime

• 1: acompania, conduce, duce, escorta, întovărăși, petrece, (reg.) întroloca, urma
• 3: asocia
• 5: căsători
• 6: împerechea, împreuna, încrucișa, lega, uni

Cuvinte derivate

• însoțire
• însoțit
• neînsoțit

Cuvinte apropiate

• soț
• soție

Traduceri

a urma în calitate de tovarăș; a acompania

cehă: doprovodit (čeština) engleză: accompany (English) estoniană: saatma (eesti) finlandeză: saattaa (suomi) franceză: accompagner (français) galiciană: acompañar (galego) germană: begleiten (Deutsch) greacă: συνοδεύω (Ελληνικά) (synodefó) indoneziană: menemani (Bahasa Indonesia) interlingua: accompaniar (interlingua) italiană: accompagnare (italiano)

japoneză: 付き合う (日本語) (tsukiau) maghiară: elkísér (magyar), kísér (magyar) neerlandeză: vergezellen (Nederlands), begeleiden (Nederlands) occitană: acompanhar (occitan) poloneză: towarzyszyć (polski), akomponiować (polski) portugheză: acompanhar (português) rusă: сопутствовать (русский) (sopútstvovat'), сопровождать (русский) (soprovoshdát') spaniolă: acompañar (español) suedeză: medfölja (svenska), åtfölja (svenska), ackompanjera (svenska) turcă: eşlik etmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online