întărnița

română

Etimologie

Din în- + tarniță.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tər.ni'ʦa/


Verb


Conjugarea verbului
întărnița
Infinitiv a întărnița
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
întărnițez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să întărnițeze
Participiu întărnițat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a pune tarnița pe cal, pe măgar sau pe catâr.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe