tarniță

română

Etimologie

Din ucraineană тарнyk'а (tarnyc'a).

Pronunție

• AFI: /'tar.ni.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului tarniță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tarniță	tarnițe
Articulat	tarnița	tarnițele
Genitiv-Dativ	tarniței	tarnițelor
Vocativ	tarniță	tarnițelor

1. șa (țărănească) de lemn sau (rar) de piele, folosită la călărit sau la transportul unei poveri.
2. culme, coamă de munte sau de deal în formă de șa.
3. (reg.) drum de munte, bătut de oi sau de vite.

Cuvinte derivate

• întărnița

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• întartă
• întărat
• ratinat

Referințe

• DEX '98 via DEX online