tarniță
română
Etimologie
Din ucraineană тарнyk'а (tarnyc'a).
Pronunție
- AFI: /'tar.ni.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului tarniță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tarniță | tarnițe |
| Articulat | tarnița | tarnițele |
| Genitiv-Dativ | tarniței | tarnițelor |
| Vocativ | tarniță | tarnițelor |
- șa (țărănească) de lemn sau (rar) de piele, folosită la călărit sau la transportul unei poveri.
- culme, coamă de munte sau de deal în formă de șa.
- (reg.) drum de munte, bătut de oi sau de vite.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online