întemeiere

română

Etimologie

Din a întemeia.

Pronunție

• AFI: /ɨn.te.me'je.re/

Substantiv

Declinarea substantivului întemeiere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	întemeiere	întemeieri
Articulat	întemeierea	întemeierile
Genitiv-Dativ	întemeierii	întemeierilor
Vocativ	întemeiere	întemeierilor

1. acțiunea de a (se) întemeia și rezultatul ei; înființare, instituire, fundare.
2. (fig.) consolidare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online