instituire
română
Etimologie
Din a institui.
Pronunție
- AFI: /in.sti.tu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului instituire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | instituire | instituiri |
| Articulat | instituirea | instituirile |
| Genitiv-Dativ | instituirii | instituirilor |
| Vocativ | instituire | instituirilor |
- faptul de a institui; înființare, întemeiere, fundare; alcătuire.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online