întoarcere
Etimologie
Din a întoarce.
Pronunție
- AFI: /ɨnˈto̯ar.ʧe.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului întoarcere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | întoarcere | întoarceri |
| Articulat | întoarcerea | întoarcerile |
| Genitiv-Dativ | întoarcerii | întoarcerilor |
| Vocativ | întoarcere | întoarcerilor |
- acțiunea de a (se) întoarce și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online