Etimologie

Din a întortochea.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tor.toˈke̯at/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
întortocheat
Singular Plural
Masculin întortocheat întortocheați
Feminin întortocheată întortocheate
Neutru întortocheat întortocheate
  1. (despre drumuri, ape etc.) sinuos, cotit.
  2. (despre drumuri) greu de găsit; încurcat.
  3. (despre linii, fire etc.) orientat în sensuri diverse.
  4. (despre grafie; fig. despre modul de a vorbi, de a scrie) complicat, cu reveniri, cu digresiuni.
  5. (despre clădiri) cu multe cotituri, cu împărțire complicată.


Traduceri

Referințe