Etimologie

Din a încurca.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kur'kat/


Substantiv


Declinarea substantivului
încurcat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ încurcat încurcate
Articulat încurcatul încurcatele
Genitiv-Dativ încurcatului încurcatelor
Vocativ încurcatule încurcatelor
  1. faptul de a (se) încurca.


Traduceri

Etimologie

Din a încurca.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kur'kat/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
încurcat
Singular Plural
Masculin încurcat încurcați
Feminin încurcată încurcate
Neutru încurcat încurcate
  1. (despre fire, ață etc.) amestecat și înnodat (cu alte fire); încâlcit.
  2. (despre drumuri) greu de găsit; întortocheat.
  3. (despre idei, acțiuni etc.) greu de urmărit; confuz, nelămurit, neclar, nedeslușit.
  4. stingherit, stânjenit, jenat.

Expresii

  • A lăsa (ceva) încurcat sau a o lăsa încurcată = a lăsa o problemă nelămurită; a renunța la rezolvarea unei probleme, a se lăsa păgubaș


Traduceri

Referințe