cotitură

română

Etimologie

Din a coti + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /ko.ti'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului cotitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cotitură	cotituri
Articulat	cotitura	cotiturile
Genitiv-Dativ	cotiturii	cotiturilor
Vocativ	cotitură	cotiturilor

1. cot.
2. (fig.) transformare calitativă esențială, salt produs în desfășurarea unei acțiuni, a unui eveniment etc.
3. (rar) ascunziș.
4. (pop.) golf.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• curățito

Referințe

• DEX '98 via DEX online