întortochetură

română

Etimologie

Din a întortochea + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /ɨn.tor.to.keˈtu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului întortochetură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	întortochetură	întortocheturi
Articulat	întortochetura	întortocheturile
Genitiv-Dativ	întortocheturii	întortocheturilor
Vocativ	întortochetură	întortocheturilor

1. cotitură, sinuozitate (a unui drum).
2. (fig.) complicație, încurcătură.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online