întrecere
Etimologie
Din a întrece.
Pronunție
- AFI: /ɨn'tre.ʧe.re/
Substantiv
Declinarea substantivului întrecere | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | întrecere | întreceri |
Articulat | întrecerea | întrecerile |
Genitiv-Dativ | întrecerii | întrecerilor |
Vocativ | întrecere | întrecerilor |
- acțiunea de a (se) întrece și rezultatul ei; concurs, competiție, emulație.
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc.vb.) A se lua la întrecere = a se întrece.
Expresii
- (ieșit din uz) A fi în întrecere = a fi angajat într-o întrecere socialistă
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online