Etimologie

Din franceză concours < latină concursus.

Pronunție

  • AFI: /kon'kurs/


Substantiv


Declinarea substantivului
concurs
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ concurs concursuri
Articulat concursul concursurile
Genitiv-Dativ concursului concursurilor
Vocativ concursule concursurilor
  1. întrecere (sportivă) care se termină întotdeauna cu un clasament și cu acordarea unor premii celor mai buni dintre participanți.
  2. examen pentru dobândirea, în ordinea clasificării, a unui post, a unei catedre, a unei burse etc. sau pentru admiterea într-o instituție de învățământ.
  3. ajutor, sprijin, colaborare.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

  • (loc.vb.) a da (cuiva) concursul = a ajuta (pe cineva).
  • a-și da concursul (la ceva) = a contribui (la ceva), a colabora (la ceva).


Traduceri

Referințe