întrema

română

Etimologie necunoscută.

Conjugarea verbului (se) întrema
Infinitiv	a (se) întrema
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) întremez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) întremeze
Participiu	întremat
Conjugare	I

(v.refl.) a-și recăpăta sănătatea sau puterile; a se înzdrăveni.
Tratamentul l-a întremat.
(v.refl.) (fig.) a se întări.