întrupare

română

Etimologie

Din a întrupa.

Pronunție

• AFI: /ɨn.tru'pa.re/

Substantiv

Declinarea substantivului întrupare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	întrupare	întrupări
Articulat	întruparea	întrupările
Genitiv-Dativ	întrupării	întrupărilor
Vocativ	întrupare	întrupărilor

1. acțiunea de a (se) întrupa și rezultatul ei; concretizare, personificare; (concr.) trup, ființă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• întrerupă
• reîntrupa

Referințe

• DEX '98 via DEX online