întunecime
Etimologie
Din a întuneca + sufixul -ime.
Pronunție
- AFI: /ɨn.tu.ne'ʧi.me/
Substantiv
| Declinarea substantivului întunecime | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | întunecime | întunecimi |
| Articulat | întunecimea | întunecimile |
| Genitiv-Dativ | întunecimii | întunecimilor |
| Vocativ | întunecime | întunecimilor |
- întuneric adânc, de nepătruns; beznă, obscuritate.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online