Etimologie

Din cuminte + sufixul -enie.

Pronunție

  • AFI: /ku.minˈʦe.ni.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
cumințenie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cumințenie invariabil
Articulat cumințenia invariabil
Genitiv-Dativ cumințeniei invariabil
Vocativ cumințenie invariabil
  1. calitatea de a fi cuminte, purtare bună; seriozitate, cuminție.
  2. înțelepciune, deșteptăciune.
  3. prevedere, prudență.


Traduceri

Referințe