cumințenie
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ku.minˈʦe.ni.e/
Substantiv
Declinarea substantivului cumințenie | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | cumințenie | invariabil |
Articulat | cumințenia | invariabil |
Genitiv-Dativ | cumințeniei | invariabil |
Vocativ | cumințenie | invariabil |
- calitatea de a fi cuminte, purtare bună; seriozitate, cuminție.
- înțelepciune, deșteptăciune.
- prevedere, prudență.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online