întuneca

Vezi și : întunecă

română

Probabil latină in-tunicare („a acoperi cu o tunică”).

Conjugarea verbului întuneca
Infinitiv	a întuneca
Indicativ prezent pers. 1 sg.	întunec
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să întunece
Participiu	întunecat
Conjugare	I

(v.tranz. și refl.) a (se) face întunecos, obscur; a (se) lipsi de lumină.
(v.refl. impers.) a se însera, a se înnopta, a se înnegura.
(v.refl.) (despre corpuri cerești; la pers. 3) a-și pierde strălucirea, a suferi o eclipsă.
(v.tranz.) (fig.) a eclipsa, a umbri; a face să nu se mai vadă (bine).
(v.refl.) (fig.) a-și micșora sau a-și pierde capacitatea de a gândi.
(v.refl.) (fig.) a se posomorî; a se întrista.
(v.refl.) a se închide la culoare.

Din întuneca.