Etimologie

Din în + vârtos.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.vɨr.to'ʃa/


Verb


Conjugarea verbului
învârtoșa
Infinitiv a învârtoșa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
învârtoșez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să învârtoșeze
Participiu învârtoșat
Conjugare I
  1. (v.refl. tranz.) a (se) face vârtos, tare; a (se) întări, a (se) solidifica.
  2. (v.refl. tranz.) (pop.) a (se) face puternic, rezistent, voinic; a (se) fortifica.
  3. (v.refl.) (fig.) a deveni neîndurat; a se împietri.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe