română

Etimologie

Din a învăța (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /ɨn'vəʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
învăț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ învăț învățuri
Articulat învățul învățurile
Genitiv-Dativ învățului învățurilor
Vocativ învățule învățurilor
  1. obicei, obișnuință, nărav, deprindere (rea).
  2. povață, sfat, îndemn.


Traduceri

Referințe