învăț
română
Etimologie
Din verbul a învăța.
Pronunție
- AFI: /ɨnˈvəʦ/
Substantiv
| Declinarea substantivului învăț | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | învăț | învățuri |
| Articulat | învățul | învățurile |
| Genitiv-Dativ | învățului | învățurilor |
| Vocativ | învățule | învățurilor |
- obicei, obișnuință, nărav, deprindere (rea).
- povață, sfat, îndemn.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din învăța.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent pentru învăța.
- forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru învăța.
Referințe
- DEX '98 via DEX online