povață

română

Etimologie

Din poloneză powodca „conducător”.

Pronunție

• AFI: /po'va.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului povață
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	povață	povețe
Articulat	povața	povețele
Genitiv-Dativ	poveței	povețelor
Vocativ	povață	povețelor

1. (pop.) îndrumare, sfat dat cuiva sau primit de cineva; povățuire, povățuială.
2. persoană care îndrumează, sfătuiește pe cineva.

Cuvinte derivate

• povățui

Locuțiuni

• (loc.adj.) De povață = ca îndrumător, ca ghid.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online