povață
Etimologie
Din poloneză powodca „conducător”.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului povață | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | povață | povețe |
Articulat | povața | povețele |
Genitiv-Dativ | poveței | povețelor |
Vocativ | povață | povețelor |
- (pop.) îndrumare, sfat dat cuiva sau primit de cineva; povățuire, povățuială.
- persoană care îndrumează, sfătuiește pe cineva.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online