învățare

română

Etimologie

Din a învăța.

Pronunție

• AFI: /ɨn.və'ʦa.re/

Substantiv

Declinarea substantivului învățare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	învățare	învățări
Articulat	învățarea	învățările
Genitiv-Dativ	învățării	învățărilor
Vocativ	învățare	învățărilor

1. acțiunea de a (se) învăța și rezultatul ei; instruire, învățătură, studiu, învățat.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arvanite
• învârtea
• râvneați

Referințe

• DEX '98 via DEX online