română

Etimologie

Din a învăța + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.və.ʦə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
învățătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ învățătură învățături
Articulat învățătura învățăturile
Genitiv-Dativ învățăturii învățăturilor
Vocativ învățătură învățăturilor
  1. sistem de îndrumări teoretice și practice într-un anumit domeniu de activitate; doctrină; principiu teoretic sau practic; precept.
  2. cunoștințe, cultură; erudiție, înțelepciune.
  3. pregătire, studiu, școală; ucenicie.
  4. precept la care se ajunge prin experiență practică sau pregătire teoretică; învățământ, povață, sfat.

Expresii

  • A-i fi cuiva (de sau spre) învățătură = a-i servi ca experiență pentru a nu mai greși


Traduceri

Referințe