învălmășeală

română

Etimologie

Din a (se) învălmăși + sufixul -eală.

Pronunție

• AFI: /ɨn.vəl.mə'ʃe̯a.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului învălmășeală
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	învălmășeală	învălmășeli
Articulat	învălmășeala	învălmășelile
Genitiv-Dativ	învălmășelii	învălmășelilor
Vocativ	învălmășeală	învălmășelilor

1. îngrămădire dezordonată de lucruri sau de ființe; forfoteală a unei mulțimi; neorânduială; (p.ext.) zgomot mare, zarvă.
2. (fig.) confuzie, zăpăceală.
3. luptă, încăierare, învălmășag.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online