confuzie

română

Variante

• confuziune

Etimologie

Din franceză confusion < latină confusio, confusionis.

Pronunție

• AFI: /kon'fu.zi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului confuzie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	confuzie	confuzii
Articulat	confuzia	confuziile
Genitiv-Dativ	confuziei	confuziilor
Vocativ	confuzie	confuziilor

1. faptul de a confunda; încurcătură; lipsă de orientare (în diverse probleme).
2. (jur.; în forma confuziune) stingere a unei obligații prin întrunirea, în aceeași persoană, a calităților de creditor și debitor.

Cuvinte derivate

• confuzionant

Cuvinte compuse

• confuzie mintală

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• confuzei

Referințe

• DEX '98 via DEX online