învăluire

română

Etimologie

Din a învălui.

Pronunție

• AFI: /ɨn.və.lu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului învăluire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	învăluire	învăluiri
Articulat	învăluirea	învăluirile
Genitiv-Dativ	învăluirii	învăluirilor
Vocativ	învăluire	învăluirilor

1. acțiunea de a (se) învălui și rezultatul ei; învelire, acoperire; (fig.) revărsare.
2. încercuire a inamicului.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online