învălui

română

Din în + val + sufixul -ui (influențat semantic de văl).

Conjugarea verbului învălui
Infinitiv	a învălui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	învăluiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să învăluiască
Participiu	învăluit
Conjugare	IV

(v.tranz. și refl.) a (se) acoperi cu un văl, cu o învelitoare; a (se) înveli, a (se) înfășura.
(v.tranz.) (fig.) a cuprinde ceva cu privirea.
(v.tranz. și refl.) (despre foc) a arde sau a face să ardă mocnit; a (se) micșora.
(v.tranz.) a înconjura, a încercui o unitate inamică.