înveninare

română

Etimologie

Din a învenina.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ve.ni'na.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înveninare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înveninare	înveninări
Articulat	înveninarea	înveninările
Genitiv-Dativ	înveninării	înveninărilor
Vocativ	înveninare	înveninărilor

1. acțiunea de a (se) învenina și rezultatul ei; otrăvire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online