învenina

Vezi și : învenină

română

Din latină invenenare.

Conjugarea verbului învenina
Infinitiv	a învenina
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înveninez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să învenineze
Participiu	înveninat
Conjugare	I

(v.tranz.) a otrăvi (cu venin); a face ca ceva să devină otrăvitor.
(v.refl. tranz.) (fig.) a deveni sau a face să devină neplăcut, greu de suportat; a (se) înrăi, a (se) înrăutăți.
(v.refl. tranz.) a (se) umple de supărare, de amărăciune, de ciudă, de invidie, de ură; a (se) înrăi.

Din învenina.