Etimologie

Din a (se) învinovăți.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.vi.no.və'ʦi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
învinovățire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ învinovățire învinovățiri
Articulat învinovățirea învinovățirile
Genitiv-Dativ învinovățirii învinovățirilor
Vocativ învinovățire învinovățirilor
  1. acțiunea de a (se) învinovăți și rezultatul ei; învinuire, acuzare.


Traduceri

Referințe