învoială
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨn.vo'ja.lə/
Substantiv
Declinarea substantivului învoială | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | învoială | învoieli |
Articulat | învoiala | învoielile |
Genitiv-Dativ | învoielii | învoielilor |
Vocativ | învoială | învoielilor |
- înțelegere, convenție, aranjament, acord.
- târg, tocmeală; (p.ext.) angajare.
- permisie, îngăduire.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online