învolburare

română

Etimologie

Din a învolbura.

Pronunție

• AFI: /ɨn.vol.bu'ra.re/

Substantiv

Declinarea substantivului învolburare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	învolburare	învolburări
Articulat	învolburarea	învolburările
Genitiv-Dativ	învolburării	învolburărilor
Vocativ	învolburare	învolburărilor

1. acțiunea de a (se) învolbura; rotire, mișcare în vârtej.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online