învolburare
română
Etimologie
Din a învolbura.
Pronunție
- AFI: /ɨn.vol.bu'ra.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului învolburare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | învolburare | învolburări |
| Articulat | învolburarea | învolburările |
| Genitiv-Dativ | învolburării | învolburărilor |
| Vocativ | învolburare | învolburărilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online