învolbura
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨn.vol.bu'ra/
Verb
| Conjugarea verbului învolbura | |
| Infinitiv | a învolbura |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
învolburez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să învolbureze |
| Participiu | învolburat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) (la pers. 3, despre ape, furtuni etc.) a (se) mișca în vârtejuri; a (se) învârteji.
- (v.tranz.) (fig.) (rar) a învălui, a cuprinde, a împresura.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online