învolbura

română

Etimologie

Din în + volbură.

Pronunție

• AFI: /ɨn.vol.bu'ra/

Verb

Conjugarea verbului învolbura
Infinitiv	a învolbura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	învolburez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să învolbureze
Participiu	învolburat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) (la pers. 3, despre ape, furtuni etc.) a (se) mișca în vârtejuri; a (se) învârteji.
2. (v.tranz.) (fig.) (rar) a învălui, a cuprinde, a împresura.

Cuvinte derivate

• învolburare
• învolburat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online