învrăjbi

română

Etimologie

Din în + vrajbă.

Pronunție

• AFI: /ɨn.vrəʒ'bi/

Verb

Conjugarea verbului învrăjbi
Infinitiv	a învrăjbi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	învrăjbesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să învrăjbească
Participiu	învrăjbit
Conjugare	IV

1. (v.refl. recipr.) a intra în vrajbă cu cineva, a se dușmăni cu cineva, a se învrăjmăși.
2. (v.tranz.) a semăna vrajbă, a face să se dușmănească, a învrăjmăși.
3. (v.tranz. și refl.) a (se) înfuria, a (se) mânia, a (se) întărâta.

Cuvinte derivate

• învrăjbire
• învrăjbit
• învrăjbitor

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online