învrăjbi
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨn.vrəʒ'bi/
Verb
| Conjugarea verbului învrăjbi | |
| Infinitiv | a învrăjbi |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
învrăjbesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să învrăjbească |
| Participiu | învrăjbit |
| Conjugare | IV |
- (v.refl. recipr.) a intra în vrajbă cu cineva, a se dușmăni cu cineva, a se învrăjmăși.
- (v.tranz.) a semăna vrajbă, a face să se dușmănească, a învrăjmăși.
- (v.tranz. și refl.) a (se) înfuria, a (se) mânia, a (se) întărâta.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online