îra

română

Variante

• ăra

Etimologie

Onomatopee.

Pronunție

• AFI: /'ɨ.ra/

Interjecție

1. (pop.; rostit cu î prelungit) exclamație care exprimă mirare, uimire, ciudă etc.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ari

Referințe

• DEX '98 via DEX online