uimire

română

Etimologie

Din verbul a uimi.

Pronunție

• AFI: /uj'mi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului uimire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	uimire	uimiri
Articulat	uimirea	uimirile
Genitiv-Dativ	uimirii	uimirilor
Vocativ	'	'

1. faptul de a uimi și rezultatul ei.

   Uimirea cuiva în fața unui lucru neașteptat.

   A avut un moment de adevărată uimire.

Sinonime

• minunare, stupefiere, surprindere, uluială, uluire, (înv.) minune, uimeală; consternare, perplexitate, stupefacție, stupoare, surpriză, (rar) consternație

Cuvinte derivate

• uimăci
• uimăcire
• uimăcit
• uimeală
• uimi
• uimit
• uimitor

Traduceri

acțiunea de a uimi

armeană: զարմանք (հայերեն) (zarmank’) bulgară: смайване (български) (smajvane), слисване (български) (slisvane), удивление (български) (udivlenie), изумяване (български) (izumjavane) cehă: úžas (čeština) m. engleză: amazement (English), astonishment (English) estoniană: üllatus (eesti), hämming (eesti) finlandeză: ihmetys (suomi) franceză: étonnement (français) m. germană: Staunen (Deutsch) n., Verwunderung (Deutsch) f. greacă: κατάπληξη (Ελληνικά) (katáplixi) f.

italiană: stupore (italiano) m. maghiară: csodálkozás (magyar) neerlandeză: verwondering (Nederlands) norvegiană: forbauselse (norsk) poloneză: niespodzianka (polski) f. portugheză: assombro (português) m., espanto (português) m. spaniolă: asombro (español) m. suedeză: förvåning (svenska) c. turcă: hayret (Türkçe), şaşkınlık (Türkçe)

Referințe

• DEX online