română

Etimologie

Din latină *excloppitare.

Pronunție

  • AFI: /ʃkjo.pə'ta/


Verb


Conjugarea verbului
șchiopăta
Infinitiv a șchiopăta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
șchiopătez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să șchiopăteze
Participiu șchiopătat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a umbla sprijinindu-se mai mult pe un picior decât pe celălalt (sau pe celelalte); a umbla ca un șchiop; a șchiopa.
  2. (fig.) (fam.) a nu se desfășura în mod normal, a nu funcționa bine, a se poticni.
  3. (fig.) (despre persoane) a avea cunoștințe insuficiente (într-un domeniu oarecare).

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe