română

Etimologie

Din slavă (veche) potŭknonti.

Pronunție

  • AFI: /po.tik'ni/


Verb


Conjugarea verbului
poticni
Infinitiv a poticni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
poticnesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să poticnească
Participiu poticnit
Conjugare IV
  1. (v.refl. intranz.) a se lovi în timpul mersului cu piciorul de ceva și a-și pierde echilibrul; a se împiedica.
  2. (v.refl. intranz.) a cădea (în urma lovirii de ceva).
  3. (v.tranz.) a pune cuiva piedică în mers sau, (fig.), într-o acțiune.
  4. (v.refl.) (fig.) a întâmpina o dificultate sau a nu izbuti în desfășurarea unei acțiuni.
  5. (v.refl.) (spec.) a pronunța cu greutate cuvintele, a vorbi cu întreruperi, cu greutate.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe