șerpui

română

Etimologie

Din șarpe + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /ʃer.pu'i/

Verb

Conjugarea verbului șerpui
Infinitiv	a șerpui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	șerpuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să șerpuiască
Participiu	șerpuit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) a avea sau a forma (în mișcare) o linie unduitoare, ca mersul șarpelui.

Cuvinte derivate

• șerpuială
• șerpuind
• șerpuire
• șerpuit
• șerpuitor
• șerpuitură

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• superi

Referințe

• DEX '98 via DEX online