șfăruire

română

Etimologie

Din șfărui.

Pronunție

• AFI: /ʃfə.ru'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului șfăruire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șfăruire	șfăruiri
Articulat	șfăruirea	șfăruirile
Genitiv-Dativ	șfăruirii	șfăruirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a șfărui și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri