Etimologie

Din șperț + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /ʃper'ʦar/


Substantiv


Declinarea substantivului
șperțar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șperțar șperțari
Articulat șperțarul șperțarii
Genitiv-Dativ șperțarului șperțarilor
Vocativ șperțarule șperțarilor
  1. persoană care obișnuieșteprimească sau să pretindă șperț.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe