șperțară

română

Etimologie

Din șperțar.

Pronunție

• AFI: /ʃper'ʦa.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului șperțară
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șperțară	șperțare
Articulat	șperțara	șperțarele
Genitiv-Dativ	șperțarei	șperțarelor
Vocativ	șperțaro	șperțarelor

1. persoană care obișnuiește să primească sau să pretindă șperț.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• presărat

Referințe

• DEX '98 via DEX online